Mii de femei ucrainene fug din calea războiului cu copiii în brațe. După zile întregi de mers prin frigul năpraznic, fără mâncare, cu tot felul de frici și de dureri, multe dintre ele ajung, în sfârșit, în țări sigure cum este România unde primesc o mână de ajutor.
Neînțelegând de ce sunt purtați pe drumuri, de ce nu sunt acasă, în sânul familiei, ca întotdeauna, acești copii au sentimente acute de dislocare și abandon, care se pot transforma în sindrom post-traumatic, avertizează psihologii Salvați Copiii România, care fac parte din echipele de asistență umanitară pe care organizația le-a concentrat la punctele de frontieră cu Ucraina și Moldova și în centrele pentru solicitanți de azil. Și numai copiii necesită servicii psihologice, ci și mamele lor. „Nevoile acute sunt cele legate de asistența umanitară rapidă, de informații, dar o componentă esențială este aceea de sprijin emoțional, atât la frontieră, cât și în centrele în care mamele și copiii sunt cazați.