UE intrase într-o agitaţie ciudată, înainte de a începe războiul din Ucraina. Pe lânga obsesia de control electronic şi de limitare a libertăţilor individuale, a mai existat o grabă paroxistică, aceea de a implemeta în societate şi chiar în legislaţia ţărilor membre tot ce până acum fusese socotit a fi deviaţie mintală şi boală psihică. Statele, în ale căror conduceri mai sunt politicieni care îşi reprezintă poporul, au rămas fără nici un fel de reacţie servilă la continua agitaţie europeană. Treptat, oamenii încep să înţeleagă că toate aceste demenţe, deşi sunt în sfera dezordinii dintr-o societate, par ar fi ordonate de cineva, iar scuza că sunt obligatorii a ajuns să fie considerată o dogmă sau o fatalitate. Întregul fundament european ţine astăzi de nişte comicării ce rămân în esenţa lor dramatice. Nimic nu a mai rămas din ce exprimau fondatorii UE. Organizaţia este astăzi un suflu oengist de umanizat animalitatea,
