Actuala denumire de infecții cu transmitere sexuală (ITS) înlocuiește vechiul termen de boli venerice (de la Venera, zeița dragostei). ITS constituie o problemă de sănătate publică, mai ales în țările în curs de dezvoltare, cum este România.
Prevalența ITS este diferită de la o țară la alta, precum și între diferite grupuri populaționale ale aceleiași țări: Chlamydioza este cea mai frecvent raportată ITS în Europa, gonococia este frecventă la bărbați și la tineri sub 25 de ani, iar sifilisul înregistrează cele mai multe cazuri la sexul masculin.
Din punct de vedere etiologic, ITS sunt determinate de: agenți bacterieni (Treponema pallidum – agentul cauzal al sifilisului, Neisseria gonorrhoeae – agentul cauzal al infecției gonococice, Chlamydia trachomatis – agentul cauzal al chlamydiozei – determină uretrite); agenți virali (virusul herpes simplex tip 1 și 2 determină herpesul oral, respectiv genital, virusul hepatitic B și C, human papilloma virus – HPV – determină leziuni cutanate benigne (vegetații veneriene sau condiloame acuminate) care,
