O îndeletnicire veche de milenii ce este un prilej de bucurie pentru cei ce o practică, dar şi pentru cei veniţi să ia parte la această sărbătoare. În cele ce urmează vă vom reaminti câteva date şi informaţii ce atestă vechimea acestui fenomen
Din vremuri imemorabile crescătorii de oi din Carpaţi, practicând păstoritul transhumant, au purtat, de o parte şi de alta a muntelui, pe întreg spaţiul românesc, odată cu turmele lor, obiceiurile, portul, dansul şi cântecele lor, întemeind noi aşezări în spaţiul cuprins între Tisa, Dunăre şi Marea Neagra, prin aceasta întărind legăturile de limbă şi cultură ale poporului roman.
Documente, mărturii şi opinii, unele chiar de pe vremea dacilor, sunt extrem de importante pentru această activitate desfăşurată de români cu precădere de cei din spaţiul montan.
În anul 1622, cancelarul Nicolas Bethlen face o descriere amănunţită a păstoritului practicat de românii din Transilvania care ,,trăind slobozi îşi duc turmele lor până în locurile băltoase de la marginea Dunării’’.
