Motto: „//Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?/ Țara mea de dor?/ Brațele nervoase, arma de tărie? La trecutu-ți mare, mare viitor//.”
Mihai Eminescu, Din poemul Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie
Anul acesta am avut în calendar, chiar dacă nu-i pentru prima dată, două mari sărbători naționale – una după cealaltă -, mai întâi Ziua Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat la Domnul, sărbătoare înscrisă în Calendarul creștin ortodox cu Cruce Roșie, și imediat Ziua Națională a României, pe 1 Decembrie, legiferată astfel de Parlamentul României începând cu anul 1990.
ZIUA NAȚIONALĂ RELIGIOASĂ A NEAMULUI. Desigur, cu mai mulți ani în urmă, am fost și eu la Peștera Sfântului Apostol Andrei, în Dobrogea, pe unde-a trăit cel care a creștinat locuitorii din Sciția Minor, adică pe strămoșii noștri. A trebuit, totuși, să-l ascult pe ÎPS Teodosie, Mitropolitul Dubrogei și Arhiepiscopul Constanței, în cadrul predicii sale din 30 noiembrie,
